„Nu aveam trei ani când am intrat, târâș, pe gheață!”

Componentă a echipei naționale de senioare a României, Sonia David se alătură formației Hammarby IF, din cea de-a doua ligă suedeză feminină, după ce a evoluat în ultimii patru ani pentru IF Troja-Ljungby. Sonia spune una dintre poveștile frumoase ale hocheiului, pe care l-a îndrăgit de foarte mică. "Joc hochei de mai bine de 15 ani, așa că nu îmi pot aminti cu exactitate momentul în care m-am îndrăgostit de acest sport. Face parte din mine, nu știu ce aș face dacă nu aș mai putea să joc, cred că nu aș mai fi Sonia! Fratele meu a fost cel care mi-a stârnit pasiunea. Părinții mei l-au dus să învețe să patineze la Patinoarul Flamaropol, pe când avea doar 4 ani, apoi l-au înscris la un sport «de băieți». Eu nu am fost mai prejos, nu aveam nici măcar 3 ani, când am intrat pe gheață prima oară, târâș, după fratele meu", povestește sportiva care luna viitoare va împlini 20 de ani.

Steaua, Triumf, Cârța și Gheorgheni

Până să plece în Suedia, a jucat pentru mai multe echipe din țară, care "m-au format și m-au pregătit pentru hocheiul din străinătate". Cea mai mare parte din timpul în care a practicat hocheiul în România a fost la Steaua București, cu echipa de juniori, la băieți și la Triumf București, cu echipa de senioare. La 15 ani s-a mutat la Miercurea Ciuc, cu dorința de a-și îmbunătăți jocul. "Acela a fost sezonul în care s-a schimbat totul pentru mine. Am jucat la echipa de băieți SK Felcsik, de la Cârța și la echipa de fete ACS Fox, de la Gheorgheni. În același sezon am participat la Jocurile Olimpice de Tineret de la Lausanne 2020 și la primul meu Campionat Mondial de senioare, de la Sofia", spune Sonia.

Momentul plecării în Suedia, una dintre cele mai frumoase zile

După Campionatul Mondial din 2020, a fost contactata de un scouter din Suedia care i-a văzut potențialul și a considerat că ar fi potrivită pentru echipa Troja Dam din Ljungby. "Momentul în care am fost chemată să joc la Troja a fost unul dintre cele mai frumoase din viața mea. La vremea respectivă, posibilitățile pe care le aveam în România în ceea ce privește hocheiul erau limitate. Mi-am dorit să evoluez și să simt cum este să faci parte dintr-o echipă în care jucătoarele își dedică viața hocheiului și într-un campionat foarte competitiv la care participă zeci de echipe feminine. Părinții mei au fost reținuți în a mă trimite singură la mii de kilometri depărtare, dar deplini conștienți de pasiunea mea, m-au susținut pe parcursul drumului meu din toate punctele de vedere", rememorează jucătoarea momentul plecării din țară.

Suișuri și coborâșuri

Cele patru sezoane la Troja Dam au fost cu suișuri și coborâșuri: "Am învățat foarte multe lucruri și mi-am îmbunătățit tehnica și viziunea asupra jocului de hochei. În urmă cu doi ani m-am accidentat grav la genunchi și consider că încă mă aflu în recuperare și că nu mi-am atins încă potențialul maxim. Vreau să învăț și sa evoluez cât mai mult, iar atunci când cariera de jucătoare se va termina, îmi doresc să mă întorc acasă si sa împărtășesc tot ce am învățat ca antrenoare cu tinerii hocheiști din România de la momentul respectiv!".

"Mă bucur că hocheiul devine tot mai popular în țară!"

De altfel, se bucură să vadă popularitatea în creștere a hocheiului în țara noastră și speră că acest fenomen va crește și mai mult: "Deși mi-aș dori ca hocheiul să fie un sport mai comun în România, mă bucur să văd că devine din ce în ce mai popular și sper ca va continua să crească odată cu copiii care încep să joace la juniori!".

"Un copil care în Suedia nu a pus mâna pe crosă e ca unul care în România nu a dat cu piciorul în minge"

Logic, hocheiul este un fenomen foarte popular în țara în care Sonia locuiește de patu ani. "Este un sport de bază. Am fost surprinsă când am ajuns să văd că nu doar universitățile, dar până și liceele au echipe de hochei proprii. Un copil din Suedia care nu a pus mâna niciodată pe crosă e ca un copil din România care nu a dat niciodată cu piciorul într-o minge. Pe lângă faptul că hocheiul este un sport foarte comun, este și incredibil de respectat în Suedia. În orice context în care m-am aflat, pasiunea mea pentru hochei mi-a oferit un avantaj. În timpul studiilor, profesorii au fost foarte înțelegători și susținători, iar în context social, lumea e atât de primitoare când află ca joc hochei la nivel competitiv", descrie situația tânăra noastră hocheistă.

Autenticitatea hocheiului românesc

Totuși, dorul de casă rămâne un lucru pe care-l poartă cu ea zi de zi: "Îmi e dor de casă în fiecare zi când sunt plecată. Îmi e dor de familie, de prieteni, de iubit, dar îmi e dor și de hocheiul de aici! Anul acesta, la Campionatul Mondial din Zagreb, mi-am reamintit de autenticitatea hocheiului românesc. Am reîntâlnit si am cunoscut noi colege care, la fel ca mine, își găsesc refugiul în hochei si joacă din pură pasiune pentru sport. Într-adevăr, hocheiul în Suedia e foarte avansat și tehnic, trebuie să practici și să înțelegi fiecare schemă de joc. Hocheiul românesc, pe de altă parte, cel puțin cel pe care l-am reîntâlnit la Zagreb, e jucat cu intuiție și pasiune, e imprevizibil și foarte palpitant".

Speră într-o promovare

Amintim că în această primăvară, la Zagreb, alături de reprezentativa noastră de senioare, atacantul de 19 ani a obținut medalia de argint la Campionatului Mondial de hochei feminin, Divizia III/A, cu patru victorii din cinci meciuri. În următorul sezon, în perioada 2-8 martie 2025, la Belgrad, fetele noastre vor înfrunta Africa de Sud, Lituania, Croația, Thailanda și țara gazdă, Serbia. "Forma pe care echipa a arătat-o la Zagreb m-a impresionat plăcut. Echipa a fost mai unită ca niciodată și am obținut rezultate foarte bune având în vedere circumstanțele. Atât jucatoarele cu experiență cât și noile componente ale lotului au lucrat împreună și au pus România pe podium. Am speranțe că anul viitor la Belgrad vom promova, pentru că am încredere în fiecare dintre colegele mele și în staff, că vom păstra același spirit de echipă si aceeași dăruire individual", transmite noul atacant al celor de la Hammarby.

Vrea să progreseze îmbinând hocheiul românesc cu cel suedez

Fiind o vară în care are parte de un transfer, gândul îi zboară deja la obiectivele noului sezon, sperând să aibă parte de un progres susținut de îmbinarea stilurilor românesc cu suedez. "Pentru mine vara e un timp de recuperare și pregătire. Îmi place să mă întâlnesc cu prietenii și să vizitez locuri, dar sezonul viitor mă motivează să mă antrenez «off-ice», la sală și pe pista de alergare. Sezonul 2024-2025 este aproape și sunt nerăbdătoare să ajung la Stockholm. Hammarby este o echipă pe care am văzut-o pe gheață înainte, iar în sezonul acesta vor avea un mix de jucătoare străine, cu speranța că împreună vom ajunge în play-off, unde se întâlnesc unele dintre cele mai mari jucătoare din lume. Obiectivul pe care îl am pentru această stagiune este să îmbin hocheiul românesc cu cel suedez în propriul meu joc. Să îmi îmbunătățesc tehnica, păstrându-mi baza pe simțuri și intuiție!", a încheiat Sonia David.